Iubesc fotografia!

Pentru săptămâna aceasta albumul de pe Facebook este dedicat celui mai important monument de arhitectură gotică din Transilvania: Castelul de la Hunedoara la care am fost pentru prima oară anul acesta în iulie. Vă invit să vedeţi mai multe imagini ce am încercat să le surprind, AICI.

Mi-e drag să văd în jurul meu şi mai ales să cunosc familii de tineri căsătoriţi care transmit cu atât de mult drag viaţa mai departe. Tineri care în ciuda greutăţilor şi a lumii de azi, anti-familie şi anti-procreare, aduc pe lume 1-2 micuţi.

Familia este celula societăţii. Locul de unde prichindelul primeşte educaţia, primele linii de caracter … O familie dezbinată naşte o societate cu mai multe frustrări … nu generalizez dar media în acest sens e … considerabilă.

Sunt adeptul familiei fireşti (el+ea); cuplurile gay si lesbi în opinia mea nu le pot numi familii, iar prima şi cea mai importantă barieră în această mentalitate este legea naturală (a firii) şi imediat apoi legea spirituală. Mai mult no comment!

Îmi sunt aşa de dragi … şi ei au ceva special (ca de altfel orice artist prin faptul că e … artist). E frumos să-i ai în preajmă când ieşi la picnic, la munte, ş.a.

Prin anul IV de facultate am avut tentativa de a învăţa puţină chitară. Era să-mi şi cumpăr una. Din păcate nu m-a ţinut mai mult de o lună şi ceva. Îi mulţumesc lui Nicuşor colegu’ de cameră că a avut încrederea să lase instrumentul pe mâna unui începător, ba mai mult să mă şi înveţe câteva acorduri.

Probabil că nu sunt potrivit să fiu chitarist, poate voi fi în viitor pentru că … rămân deschis la provocare. Un lucru e certo: mi-e drag să-i ascult.

Iată (din nou) un moment în care suntem chemaţi la votare. Au trecut 20 de ani de când în România trăia altfel. Imaginea de mai jos e tipică acelor vremuri de tristă amintire, foamete, paranoia la nivel de mase, privarea dreptului la liberă opinie şi alte gesturi incomode ale Epocii de Aur.

Bun şi ce legătură are asta cu zilele noastre. Păi are întrucâtva. Azi, spre deosebire de atunci, avem şansa prin participarea la vot, să ne alegem din formaţiunile politice. Grijă mare … ştiu că nu există preşedintele şi partidul ideal, dar şi să ne întoarcem cu cracii-n sus la multe din metehnele trecutului, ar fi păcat.

Tatov plăcut!

Am reuşit în premieră pentru mine să ajung anul acesta în luna mai în Bucegi la “Babele” şi “Sfinxul”, după ce anul trecut am fost (tot în premieră) la Bâlea lac. Deşi a bătut un vânt impresionant de tăios, vremea a fost ok şi am putut trage nişte cadre -sper- drăguţe.

Deci, e clar, albumul de pe Facebook de săptămâna aceasta este dedicat vizitei în Bucegi (e prea ciudat s-o numesc expediţie, dar cel mult îi pot spune mini-expediţie foto de câteva ore).